solemniza

See also: solemnizá

Romanian

Etymology

Borrowed from French solenniser. By surface analysis, solemn +‎ -iza.

Verb

a solemniza (third-person singular present solemnizează, past participle solemnizat) 1st conjugation

  1. to solemnize

Conjugation

    conjugation of solemniza (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a solemniza
gerund solemnizând
past participle solemnizat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present solemnizez solemnizezi solemnizează solemnizăm solemnizați solemnizează
imperfect solemnizam solemnizai solemniza solemnizam solemnizați solemnizau
simple perfect solemnizai solemnizași solemniză solemnizarăm solemnizarăți solemnizară
pluperfect solemnizasem solemnizaseși solemnizase solemnizaserăm solemnizaserăți solemnizaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să solemnizez să solemnizezi să solemnizeze să solemnizăm să solemnizați să solemnizeze
imperative — tu — — voi —
affirmative solemnizează solemnizați
negative nu solemniza nu solemnizați

References

  • solemniza in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

solemniza

  1. inflection of solemnizar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.