Romanian
Etymology
Borrowed from French solitaire.
Noun
solitar n (plural solitari)
- solitary
Declension
Declension of solitar
|
|
singular
|
|
plural
|
|
|
indefinite
|
definite
|
indefinite
|
definite
|
| nominative-accusative
|
solitar
|
solitarul
|
solitari
|
solitarile
|
| genitive-dative
|
solitar
|
solitarului
|
solitari
|
solitarilor
|
| vocative
|
solitarule
|
solitarilor
|