solitor

Romanian

Etymology

From soli +‎ -tor.

Noun

solitor m (plural solitori)

  1. mediator

Declension

Declension of solitor
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative solitor solitorul solitori solitorii
genitive-dative solitor solitorului solitori solitorilor
vocative solitorule solitorilor

References

  • solitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN