solitor
Romanian
Etymology
Noun
solitor m (plural solitori)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | solitor | solitorul | solitori | solitorii | |
| genitive-dative | solitor | solitorului | solitori | solitorilor | |
| vocative | solitorule | solitorilor | |||
References
- solitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN