solotnic
Romanian
Etymology
Borrowed from Russian золотник (zolotnik).
Noun
solotnic m (plural solotnici)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | solotnic | solotnicul | solotnici | solotnicii | |
| genitive-dative | solotnic | solotnicului | solotnici | solotnicilor | |
| vocative | solotnicule | solotnicilor | |||
References
- solotnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN