sortare
Romanian
Etymology
Noun
sortare f (plural sortări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | sortare | sortarea | sortări | sortările | |
| genitive-dative | sortări | sortării | sortări | sortărilor | |
| vocative | sortare, sortareo | sortărilor | |||