spârcui

Romanian

Etymology

From spârc +‎ -ui.

Verb

a spârcui (third-person singular present spârcuiește, past participle spârcuit) 4th conjugation

  1. to tear up

Conjugation

    conjugation of spârcui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a spârcui
gerund spârcuind
past participle spârcuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present spârcuiesc spârcuiești spârcuiește spârcuim spârcuiți spârcuiesc
imperfect spârcuiam spârcuiai spârcuia spârcuiam spârcuiați spârcuiau
simple perfect spârcuii spârcuiși spârcui spârcuirăm spârcuirăți spârcuiră
pluperfect spârcuisem spârcuiseși spârcuise spârcuiserăm spârcuiserăți spârcuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să spârcuiesc să spârcuiești să spârcuiască să spârcuim să spârcuiți să spârcuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative spârcuiește spârcuiți
negative nu spârcui nu spârcuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.