specificare
Italian
Etymology
From Vulgar Latin specificāre, from specificus (“specific, particular”), from Latin speciēs (“kind, quality, species”).
Pronunciation
- IPA(key): /spe.t͡ʃi.fiˈka.re/
- Rhymes: -are
- Hyphenation: spe‧ci‧fi‧cà‧re
Verb
specificàre (first-person singular present specìfico, first-person singular past historic specificài, past participle specificàto, auxiliary avére)
Conjugation
Conjugation of specificàre (-are) (See Appendix:Italian verbs)
Related terms
Romanian
Etymology
Noun
specificare f (plural specificări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | specificare | specificarea | specificări | specificările | |
| genitive-dative | specificări | specificării | specificări | specificărilor | |
| vocative | specificare, specificareo | specificărilor | |||