spetit

Romanian

Etymology

Past participle of speti.

Adjective

spetit m or n (feminine singular spetită, masculine plural spetiți, feminine and neuter plural spetite)

  1. broken-backed

Declension

Declension of spetit
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite spetit spetită spetiți spetite
definite spetitul spetita spetiții spetitele
genitive-
dative 		indefinite spetit spetite spetiți spetite
definite spetitului spetitei spetiților spetitelor

Verb

spetit (past participle of speti)

  1. past participle of speti
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.