spicher
Romanian
Etymology
Borrowed from French speaker, from English speaker.
Noun
spicher m (plural spicheri)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | spicher | spicherul | spicheri | spicherii | |
genitive-dative | spicher | spicherului | spicheri | spicherilor | |
vocative | spicherule | spicherilor |