spicui

Romanian

Etymology

From spic +‎ -ui.

Verb

a spicui (third-person singular present spicuiește, past participle spicuit) 4th conjugation

  1. to glean

Conjugation

    conjugation of spicui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a spicui
gerund spicuind
past participle spicuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present spicuiesc spicuiești spicuiește spicuim spicuiți spicuiesc
imperfect spicuiam spicuiai spicuia spicuiam spicuiați spicuiau
simple perfect spicuii spicuiși spicui spicuirăm spicuirăți spicuiră
pluperfect spicuisem spicuiseși spicuise spicuiserăm spicuiserăți spicuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să spicuiesc să spicuiești să spicuiască să spicuim să spicuiți să spicuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative spicuiește spicuiți
negative nu spicui nu spicuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.