Romanian
Etymology
Borrowed from French splendeur, from Latin splendor.
Noun
splendoare f (plural splendori)
- splendour
Declension
Declension of splendoare
|
|
singular
|
|
plural
|
|
|
indefinite
|
definite
|
indefinite
|
definite
|
| nominative-accusative
|
splendoare
|
splendoarea
|
splendori
|
splendorile
|
| genitive-dative
|
splendori
|
splendorii
|
splendori
|
splendorilor
|
| vocative
|
splendoare, splendoareo
|
splendorilor
|