sprințăreț

Romanian

Etymology

From sprințar +‎ -eț.

Adjective

sprințăreț m or n (feminine singular sprințăreață, masculine plural sprințăreți, feminine and neuter plural sprințărețe)

  1. diminutive of sprințar

Declension

Declension of sprințăreț
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite sprințăreț sprințăreață sprințăreți sprințărețe
definite sprințărețul sprințăreața sprințăreții sprințărețele
genitive-
dative
indefinite sprințăreț sprințărețe sprințăreți sprințărețe
definite sprințărețului sprințăreței sprințăreților sprințărețelor

References

  • sprințăreț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN