spurcăciune
Romanian
Etymology
From spurca + -ciune. Compare also Italian sporcaccione.
Noun
spurcăciune f (plural spurcăciuni)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | spurcăciune | spurcăciunea | spurcăciuni | spurcăciunile | |
| genitive-dative | spurcăciuni | spurcăciunii | spurcăciuni | spurcăciunilor | |
| vocative | spurcăciune, spurcăciuneo | spurcăciunilor | |||