stârni
Romanian
Etymology
Unknown.
Verb
a stârni (third-person singular present stârnește, past participle stârnit) 4th conjugation
- to provoke
Conjugation
conjugation of stârni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a stârni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | stârnind | ||||||
| past participle | stârnit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | stârnesc | stârnești | stârnește | stârnim | stârniți | stârnesc | |
| imperfect | stârneam | stârneai | stârnea | stârneam | stârneați | stârneau | |
| simple perfect | stârnii | stârniși | stârni | stârnirăm | stârnirăți | stârniră | |
| pluperfect | stârnisem | stârniseși | stârnise | stârniserăm | stârniserăți | stârniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să stârnesc | să stârnești | să stârnească | să stârnim | să stârniți | să stârnească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | stârnește | stârniți | |||||
| negative | nu stârni | nu stârniți | |||||