stăruitor

Romanian

Etymology

From stărui +‎ -tor.

Pronunciation

  • IPA(key): /stə.ru.iˈtor/

Adjective

stăruitor m or n (feminine singular stăruitoare, masculine plural stăruitori, feminine and neuter plural stăruitoare)

  1. insistent
  2. perseverant, persevering

Declension

Declension of stăruitor
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite stăruitor stăruitoare stăruitori stăruitoare
definite stăruitorul stăruitoarea stăruitorii stăruitoarele
genitive-
dative 		indefinite stăruitor stăruitoare stăruitori stăruitoare
definite stăruitorului stăruitoarei stăruitorilor stăruitoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.