stătuleț
Romanian
Etymology
Noun
stătuleț n (plural stătulețe)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | stătuleț | stătulețul | stătulețe | stătulețele | |
| genitive-dative | stătuleț | stătulețului | stătulețe | stătulețelor | |
| vocative | stătulețule | stătulețelor | |||