stareț
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic старьць (starĭcĭ).
Noun
stareț m (plural stareți)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | stareț | starețul | stareți | stareții | |
genitive-dative | stareț | starețului | stareți | stareților | |
vocative | starețule | stareților |