stareț

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic старьць (starĭcĭ).

Noun

stareț m (plural stareți)

  1. abbot

Declension

Declension of stareț
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative stareț starețul stareți stareții
genitive-dative stareț starețului stareți stareților
vocative starețule stareților