stivui

Romanian

Etymology

From stivă +‎ -ui.

Verb

a stivui (third-person singular present stivuiește, past participle stivuit) 4th conjugation

  1. to stack

Conjugation

    conjugation of stivui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a stivui
gerund stivuind
past participle stivuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present stivuiesc stivuiești stivuiește stivuim stivuiți stivuiesc
imperfect stivuiam stivuiai stivuia stivuiam stivuiați stivuiau
simple perfect stivuii stivuiși stivui stivuirăm stivuirăți stivuiră
pluperfect stivuisem stivuiseși stivuise stivuiserăm stivuiserăți stivuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să stivuiesc să stivuiești să stivuiască să stivuim să stivuiți să stivuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative stivuiește stivuiți
negative nu stivui nu stivuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.