strâmtețe
Romanian
Etymology
Noun
strâmtețe f (plural strâmteți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | strâmtețe | strâmtețea | strâmteți | strâmtețile | |
| genitive-dative | strâmteți | strâmteții | strâmteți | strâmteților | |
| vocative | strâmtețe, strâmtețeo | strâmteților | |||