strâmtora

Romanian

Etymology

From strâmtoare.

Verb

a strâmtora (third-person singular present strâmtorează, past participle strâmtorat) 1st conjugation

  1. to restrict one's actions

Conjugation

    conjugation of strâmtora (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a strâmtora
gerund strâmtorând
past participle strâmtorat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present strâmtorez strâmtorezi strâmtorează strâmtorăm strâmtorați strâmtorează
imperfect strâmtoram strâmtorai strâmtora strâmtoram strâmtorați strâmtorau
simple perfect strâmtorai strâmtorași strâmtoră strâmtorarăm strâmtorarăți strâmtorară
pluperfect strâmtorasem strâmtoraseși strâmtorase strâmtoraserăm strâmtoraserăți strâmtoraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să strâmtorez să strâmtorezi să strâmtoreze să strâmtorăm să strâmtorați să strâmtoreze
imperative — tu — — voi —
affirmative strâmtorează strâmtorați
negative nu strâmtora nu strâmtorați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.