străjui

Romanian

Etymology

From strajă +‎ -ui.

Verb

a străjui (third-person singular present străjuiește, past participle străjuit) 4th conjugation

  1. to guard, to defend, to watch

Conjugation

    conjugation of străjui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a străjui
gerund străjuind
past participle străjuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present străjuiesc străjuiești străjuiește străjuim străjuiți străjuiesc
imperfect străjuiam străjuiai străjuia străjuiam străjuiați străjuiau
simple perfect străjuii străjuiși străjui străjuirăm străjuirăți străjuiră
pluperfect străjuisem străjuiseși străjuise străjuiserăm străjuiserăți străjuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să străjuiesc să străjuiești să străjuiască să străjuim să străjuiți să străjuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative străjuiește străjuiți
negative nu străjui nu străjuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.