străluci
Romanian
Etymology 1
Inherited from Vulgar Latin *extrālūcīre, from Latin lūcēre. By surface analysis, stră- + luci.
Pronunciation
- IPA(key): [strəluˈtʃi]
Audio: (file)
Verb
a străluci (third-person singular present strălucește, past participle strălucit) 4th conjugation
Conjugation
conjugation of străluci (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a străluci | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | strălucind | ||||||
| past participle | strălucit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | strălucesc | strălucești | strălucește | strălucim | străluciți | strălucesc | |
| imperfect | străluceam | străluceai | strălucea | străluceam | străluceați | străluceau | |
| simple perfect | strălucii | străluciși | străluci | strălucirăm | strălucirăți | străluciră | |
| pluperfect | strălucisem | străluciseși | strălucise | străluciserăm | străluciserăți | străluciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să strălucesc | să strălucești | să strălucească | să strălucim | să străluciți | să strălucească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | strălucește | străluciți | |||||
| negative | nu străluci | nu străluciți | |||||
Derived terms
Related terms
Etymology 2
Pronunciation
- IPA(key): [strəˈlutʃʲ]
Noun
străluci m
- plural of străluc