strămoină
Romanian
Etymology
Noun
strămoină f (plural strămoine)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | strămoină | strămoina | strămoine | strămoinele | |
genitive-dative | strămoine | strămoinei | strămoine | strămoinelor | |
vocative | strămoină, strămoino | strămoinelor |
References
- strămoină in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN