strămunte
Romanian
Etymology
Noun
strămunte m (uncountable)
Declension
| singular only | indefinite | definite |
|---|---|---|
| nominative-accusative | strămunte | strămunteul |
| genitive-dative | strămunte | strămunteului |
| vocative | strămunteule | |
References
- strămunte in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN