strecătoare
Romanian
Etymology
From strecura + -ătoare.
Noun
strecătoare f (plural strecători)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | strecătoare | strecătoarea | strecători | strecătorile | |
| genitive-dative | strecători | strecătorii | strecători | strecătorilor | |
| vocative | strecătoare, strecătoareo | strecătorilor | |||
References
- strecătoare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN