strofant
Romanian
Etymology
Borrowed from French strophante.
Noun
strofant m (plural strofanți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | strofant | strofantul | strofanți | strofanții | |
| genitive-dative | strofant | strofantului | strofanți | strofanților | |
| vocative | strofantule | strofanților | |||
References
- strofant in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN