strugușor

Romanian

Etymology

From strugure +‎ -ușor.

Noun

strugușor m (plural strugușori)

  1. diminutive of strugure

Declension

Declension of strugușor
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative strugușor strugușorul strugușori strugușorii
genitive-dative strugușor strugușorului strugușori strugușorilor
vocative strugușorule strugușorilor

References

  • strugușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN