strugușor
Romanian
Etymology
Noun
strugușor m (plural strugușori)
- diminutive of strugure
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | strugușor | strugușorul | strugușori | strugușorii | |
| genitive-dative | strugușor | strugușorului | strugușori | strugușorilor | |
| vocative | strugușorule | strugușorilor | |||
References
- strugușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN