subînchiria

Romanian

Etymology

From sub- +‎ închiria.

Verb

a subînchiria (third-person singular present subînchiriează, past participle subînchiriat) 1st conjugation

  1. to sublease

Conjugation

    conjugation of subînchiria (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a subînchiria
gerund subînchiriind
past participle subînchiriat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present subînchiriez subînchiriezi subînchiriază subînchiriem subînchiriați subînchiriază
imperfect subînchiriam subînchiriai subînchiria subînchiriam subînchiriați subînchiriau
simple perfect subînchiriai subînchiriași subînchirie subînchiriarăm subînchiriarăți subînchiriară
pluperfect subînchiriasem subînchiriaseși subînchiriase subînchiriaserăm subînchiriaserăți subînchiriaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să subînchiriez să subînchiriezi să subînchirieze să subînchiriem să subînchiriați să subînchirieze
imperative — tu — — voi —
affirmative subînchiriază subînchiriați
negative nu subînchiria nu subînchiriați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.