subiectiva
Romanian
Etymology
Borrowed from French subjectiver.
Verb
a subiectiva (third-person singular present subiectivează, past participle subiectivat) 1st conjugation
- to subjectify
Conjugation
conjugation of subiectiva (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a subiectiva | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | subiectivând | ||||||
| past participle | subiectivat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | subiectivez | subiectivezi | subiectivează | subiectivăm | subiectivați | subiectivează | |
| imperfect | subiectivam | subiectivai | subiectiva | subiectivam | subiectivați | subiectivau | |
| simple perfect | subiectivai | subiectivași | subiectivă | subiectivarăm | subiectivarăți | subiectivară | |
| pluperfect | subiectivasem | subiectivaseși | subiectivase | subiectivaserăm | subiectivaserăți | subiectivaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să subiectivez | să subiectivezi | să subiectiveze | să subiectivăm | să subiectivați | să subiectiveze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | subiectivează | subiectivați | |||||
| negative | nu subiectiva | nu subiectivați | |||||