subtrăgăciune
Romanian
Etymology
From subtrage + -ăciune.
Noun
subtrăgăciune f (plural subtrăgăciuni)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | subtrăgăciune | subtrăgăciunea | subtrăgăciuni | subtrăgăciunile | |
| genitive-dative | subtrăgăciuni | subtrăgăciunii | subtrăgăciuni | subtrăgăciunilor | |
| vocative | subtrăgăciune, subtrăgăciuneo | subtrăgăciunilor | |||
References
- subtrăgăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN