sulimeni

Romanian

Etymology

From suliman.

Verb

a sulimeni (third-person singular present sulimenește, past participle sulimenit) 4th conjugation

  1. (dated) to put make-up on

Conjugation

    conjugation of sulimeni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a sulimeni
gerund sulimenind
past participle sulimenit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present sulimenesc sulimenești sulimenește sulimenim sulimeniți sulimenesc
imperfect sulimeneam sulimeneai sulimenea sulimeneam sulimeneați sulimeneau
simple perfect sulimenii sulimeniși sulimeni sulimenirăm sulimenirăți sulimeniră
pluperfect sulimenisem sulimeniseși sulimenise sulimeniserăm sulimeniserăți sulimeniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să sulimenesc să sulimenești să sulimenească să sulimenim să sulimeniți să sulimenească
imperative — tu — — voi —
affirmative sulimenește sulimeniți
negative nu sulimeni nu sulimeniți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.