sumare
Latin
Verb
sūmāre
- second-person singular present passive subjunctive of sūmō
Romanian
Etymology
Noun
sumare f (plural sumări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | sumare | sumarea | sumări | sumările | |
| genitive-dative | sumări | sumării | sumări | sumărilor | |
| vocative | sumare, sumareo | sumărilor | |||
Spanish
Verb
sumare
- first/third-person singular future subjunctive of sumar