sumuța

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin *submotiare, from Latin submōtus, from submoveō. Alternatively related to asmuți, cf. the variant amuța.

Verb

a sumuța (third-person singular present sumuță, past participle sumuțat) 1st conjugation

  1. to incite

Conjugation

    conjugation of sumuța (first conjugation, no infix)
infinitive a sumuța
gerund sumuțând
past participle sumuțat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present sumuț sumuți sumuță sumuțăm sumuțați sumuță
imperfect sumuțam sumuțai sumuța sumuțam sumuțați sumuțau
simple perfect sumuțai sumuțași sumuță sumuțarăm sumuțarăți sumuțară
pluperfect sumuțasem sumuțaseși sumuțase sumuțaserăm sumuțaserăți sumuțaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să sumuț să sumuți să sumuțe să sumuțăm să sumuțați să sumuțe
imperative — tu — — voi —
affirmative sumuță sumuțați
negative nu sumuța nu sumuțați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.