supliciu
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin supplicium or French supplice.
Noun
supliciu n (plural suplicii)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | supliciu | supliciuul | suplicii | supliciile | |
| genitive-dative | supliciu | supliciuului | suplicii | supliciilor | |
| vocative | supliciuule | supliciilor | |||