suplini

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian supplire.

Verb

a suplini (third-person singular present suplinește, past participle suplinit) 4th conjugation

  1. to stand in, to replace temporarily

Conjugation

    conjugation of suplini (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a suplini
gerund suplinind
past participle suplinit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present suplinesc suplinești suplinește suplinim supliniți suplinesc
imperfect suplineam suplineai suplinea suplineam suplineați suplineau
simple perfect suplinii supliniși suplini suplinirăm suplinirăți supliniră
pluperfect suplinisem supliniseși suplinise supliniserăm supliniserăți supliniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să suplinesc să suplinești să suplinească să suplinim să supliniți să suplinească
imperative — tu — — voi —
affirmative suplinește supliniți
negative nu suplini nu supliniți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.