suprapune
Romanian
Etymology
From Latin superponere. By surface analysis, supra- + pune.
Verb
a suprapune (third-person singular present suprapune, past participle suprapus, third-person subjunctive suprapună) 3rd conjugation
- to overlap
Conjugation
conjugation of suprapune (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a suprapune | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | suprapunând | ||||||
| past participle | suprapus | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | suprapun | suprapui | suprapune | suprapunem | suprapuneți | suprapun | |
| imperfect | suprapuneam | suprapuneai | suprapunea | suprapuneam | suprapuneați | suprapuneau | |
| simple perfect | suprapusei | suprapuseși | suprapuse | suprapuserăm | suprapuserăți | suprapuseră | |
| pluperfect | suprapusesem | suprapuseseși | suprapusese | suprapuseserăm | suprapuseserăți | suprapuseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să suprapun | să suprapui | să suprapună | să suprapunem | să suprapuneți | să suprapună | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | suprapune | suprapuneți | |||||
| negative | nu suprapune | nu suprapuneți | |||||