supraveni
Romanian
Etymology
Verb
a supraveni (third-person singular present supravine, past participle supravenit) 4th conjugation
- to occur
Conjugation
conjugation of supraveni (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a supraveni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | supravenind | ||||||
| past participle | supravenit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | supraven | supraveni | supravene | supravenim | supraveniți | supraven | |
| imperfect | supraveneam | supraveneai | supravenea | supraveneam | supraveneați | supraveneau | |
| simple perfect | supravenii | supraveniși | supraveni | supravenirăm | supravenirăți | supraveniră | |
| pluperfect | supravenisem | supraveniseși | supravenise | supraveniserăm | supraveniserăți | supraveniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să supraven | să supraveni | să supravenă | să supravenim | să supraveniți | să supravenă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | supravene | supraveniți | |||||
| negative | nu supraveni | nu supraveniți | |||||
References
- supraveni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN