supura
See also: supurá
Portuguese
Verb
supura
- inflection of supurar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative
Romanian
Etymology
Borrowed from French suppurer, from Latin suppurare.
Verb
a supura (third-person singular present supurează, past participle supurat, third-person subjunctive supureze) 1st conjugation
- to suppurate
Conjugation
conjugation of supura (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a supura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | supurând | ||||||
| past participle | supurat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | supurez | supurezi | supurează | supurăm | supurați | supurează | |
| imperfect | supuram | supurai | supura | supuram | supurați | supurau | |
| simple perfect | supurai | supurași | supură | supurarăm | supurarăți | supurară | |
| pluperfect | supurasem | supuraseși | supurase | supuraserăm | supuraserăți | supuraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să supurez | să supurezi | să supureze | să supurăm | să supurați | să supureze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | supurează | supurați | |||||
| negative | nu supura | nu supurați | |||||
Spanish
Verb
supura
- inflection of supurar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative