supurare
See also: supuraré
Romanian
Etymology
Noun
supurare f (plural supurări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | supurare | supurarea | supurări | supurările | |
| genitive-dative | supurări | supurării | supurări | supurărilor | |
| vocative | supurare, supurareo | supurărilor | |||
Spanish
Verb
supurare
- first/third-person singular future subjunctive of supurar