supurativ

Romanian

Etymology

Borrowed from French suppuratif.

Adjective

supurativ m or n (feminine singular supurativă, masculine plural supurativi, feminine and neuter plural supurative)

  1. suppurative

Declension

Declension of supurativ
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite supurativ supurativă supurativi supurative
definite supurativul supurativa supurativii supurativele
genitive-
dative
indefinite supurativ supurative supurativi supurative
definite supurativului supurativei supurativilor supurativelor

References

  • supurativ in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN