supurativ
Romanian
Etymology
Borrowed from French suppuratif.
Adjective
supurativ m or n (feminine singular supurativă, masculine plural supurativi, feminine and neuter plural supurative)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | supurativ | supurativă | supurativi | supurative | |||
| definite | supurativul | supurativa | supurativii | supurativele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | supurativ | supurative | supurativi | supurative | |||
| definite | supurativului | supurativei | supurativilor | supurativelor | ||||
References
- supurativ in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN