surghiuni

Romanian

Etymology

From surghiun.

Verb

a surghiuni (third-person singular present surghiunește, past participle surghiunit) 4th conjugation

  1. (now often judicial or literary) to exile, banish, relegate
    Synonyms: exila, alunga, goni, proscrie, relega, deporta

Conjugation

    conjugation of surghiuni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a surghiuni
gerund surghiunind
past participle surghiunit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present surghiunesc surghiunești surghiunește surghiunim surghiuniți surghiunesc
imperfect surghiuneam surghiuneai surghiunea surghiuneam surghiuneați surghiuneau
simple perfect surghiunii surghiuniși surghiuni surghiunirăm surghiunirăți surghiuniră
pluperfect surghiunisem surghiuniseși surghiunise surghiuniserăm surghiuniserăți surghiuniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să surghiunesc să surghiunești să surghiunească să surghiunim să surghiuniți să surghiunească
imperative — tu — — voi —
affirmative surghiunește surghiuniți
negative nu surghiuni nu surghiuniți

Derived terms

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.