surupa
Romanian
Verb
a surupa (third-person singular present surupă, past participle surupat) 1st conjugation
- obsolete form of surpa
Conjugation
conjugation of surupa (first conjugation, no infix)
| infinitive | a surupa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | surupând | ||||||
| past participle | surupat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | surup | surupi | surupă | surupăm | surupați | surupă | |
| imperfect | surupam | surupai | surupa | surupam | surupați | surupau | |
| simple perfect | surupai | surupași | surupă | suruparăm | suruparăți | surupară | |
| pluperfect | surupasem | surupaseși | surupase | surupaserăm | surupaserăți | surupaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să surup | să surupi | să surupe | să surupăm | să surupați | să surupe | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | surupă | surupați | |||||
| negative | nu surupa | nu surupați | |||||
References
- surupa in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN