tăbăcar

Romanian

Etymology

From tabac +‎ -ar.

Noun

tăbăcar m (plural tăbăcari)

  1. tanner

Declension

Declension of tăbăcar
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative tăbăcar tăbăcarul tăbăcari tăbăcarii
genitive-dative tăbăcar tăbăcarului tăbăcari tăbăcarilor
vocative tăbăcarule tăbăcarilor