tăiș
See also: Appendix:Variations of "tais"
Romanian
Etymology
From tăia + -iș.
Noun
tăiș n (plural tăișuri)
- edge (sharp part of an instrument used for cutting)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | tăiș | tăișul | tăișuri | tăișurile | |
| genitive-dative | tăiș | tăișului | tăișuri | tăișurilor | |
| vocative | tăișule | tăișurilor | |||