tăinui

Romanian

Etymology

From taină +‎ -ui.

Verb

a tăinui (third-person singular present tăinuiește, past participle tăinuit) 4th conjugation

  1. to conceal

Conjugation

    conjugation of tăinui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a tăinui
gerund tăinuind
past participle tăinuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present tăinuiesc tăinuiești tăinuiește tăinuim tăinuiți tăinuiesc
imperfect tăinuiam tăinuiai tăinuia tăinuiam tăinuiați tăinuiau
simple perfect tăinuii tăinuiși tăinui tăinuirăm tăinuirăți tăinuiră
pluperfect tăinuisem tăinuiseși tăinuise tăinuiserăm tăinuiserăți tăinuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să tăinuiesc să tăinuiești să tăinuiască să tăinuim să tăinuiți să tăinuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative tăinuiește tăinuiți
negative nu tăinui nu tăinuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.