tabie

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish طابیه (tabya).

Noun

tabie f (plural tăbii)

  1. (dated) redoubt

Declension

Declension of tabie
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative tabie tabiea tăbii tăbiile
genitive-dative tăbii tăbiii tăbii tăbiilor
vocative tabie, tabieo tăbiilor