tabie
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish طابیه (tabya).
Noun
tabie f (plural tăbii)
- (dated) redoubt
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | tabie | tabiea | tăbii | tăbiile | |
| genitive-dative | tăbii | tăbiii | tăbii | tăbiilor | |
| vocative | tabie, tabieo | tăbiilor | |||