tencuit
Romanian
Etymology
Past participle of tencui.
Noun
tencuit n (uncountable)
Declension
| singular only | indefinite | definite |
|---|---|---|
| nominative-accusative | tencuit | tencuitul |
| genitive-dative | tencuit | tencuitului |
| vocative | tencuitule | |
Verb
tencuit (past participle of tencui)
- past participle of tencui