terțiu
Romanian
Alternative forms
- tărțiu
- târțiu, înterțiu — rare, archaic
Etymology
Inherited from Latin tertius, possibly through a Vulgar Latin root *tertīvus or with -iu added (as the normal result in Romanian would have been *terți). Compare the borrowed doublet terț; compare also the related term anțărț. [1]
Pronunciation
- IPA(key): /terˈt͡siw/
Adjective
terțiu m or n (feminine singular terție, plural terții)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | terțiu | terție | terții | terții | |||
| definite | terțiul | terția | terțiii | terțiile | ||||
| genitive- dative |
indefinite | terțiu | terții | terții | terții | |||
| definite | terțiului | terției | terțiilor | terțiilor | ||||
Related terms
See also
References
- ^ “terțiu”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025