tergiman

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish ترجمان (tercüman), from Arabic تُرْجُمَان (turjumān).

Noun

tergiman m (plural tergimani)

  1. (obsolete) interpreter

Declension

Declension of tergiman
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative tergiman tergimanul tergimani tergimanii
genitive-dative tergiman tergimanului tergimani tergimanilor
vocative tergimanule tergimanilor

References

  • tergiman in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN