tergiman
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish ترجمان (tercüman), from Arabic تُرْجُمَان (turjumān).
Noun
tergiman m (plural tergimani)
- (obsolete) interpreter
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | tergiman | tergimanul | tergimani | tergimanii | |
| genitive-dative | tergiman | tergimanului | tergimani | tergimanilor | |
| vocative | tergimanule | tergimanilor | |||
References
- tergiman in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN