tetraclorură
Romanian
Etymology
Borrowed from French tétrachlorure.
Noun
tetraclorură f (plural tetracloruri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | tetraclorură | tetraclorura | tetracloruri | tetraclorurile | |
| genitive-dative | tetracloruri | tetraclorurii | tetracloruri | tetraclorurilor | |
| vocative | tetraclorură, tetracloruro | tetraclorurilor | |||